Centura Podu Iloaiei a intrat în etapa contestațiilor înainte de depunerea ofertelor, după ce constructorul Viarom a atacat documentația de atribuire pentru contractul de proiectare și execuție. Firma susține că Asociația „Iași Infrastructură”, autoritatea care organizează procedura, a introdus cerințe restrictive, disproporționate și neclare, cu efect direct asupra concurenței.
Miza este una importantă pentru județul Iași. Varianta de ocolire Sud a orașului Podu Iloaiei este unul dintre proiectele rutiere așteptate de ani întregi, într-o zonă unde traficul de pe DN28 produce frecvent blocaje. Contractul are o valoare de aproape 100 milioane de lei, iar drumul proiectat are o lungime de aproximativ 4,4 kilometri.
În mod normal, deschiderea ofertelor ar urma să aibă loc în luna iulie. Contestația depusă înainte de termenul de depunere poate însă împinge calendarul procedurii, în funcție de soluția pe care o va da Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.
Cerința privind podurile de 90 de metri, punctul central al disputei
Cea mai importantă critică formulată de Viarom vizează experiența similară cerută ofertanților. Documentația solicită demonstrarea executării anterioare a unui pod sau viaduct cu o deschidere minimă de 90 de metri.
Constructorul susține că această cerință nu are legătură cu lucrările prevăzute în proiectul centurii Podu Iloaiei. Potrivit contestației, investiția include poduri cu o lungime totală de aproximativ 90 de metri, dar această lungime este împărțită în mai multe deschideri succesive, de aproximativ 30 de metri fiecare.
Diferența este esențială în limbaj tehnic. Un pod cu o lungime totală de 90 de metri nu este același lucru cu un pod care are o singură deschidere de 90 de metri. Prima formulare descrie dimensiunea totală a structurii. A doua se referă la distanța dintre două puncte de sprijin, adică la o soluție constructivă mult mai complexă.
Viarom susține că niciunul dintre podurile proiectate pe traseul centurii nu presupune o deschidere unică de 90 de metri. În aceste condiții, compania consideră că cerința impusă ofertanților depășește obiectul real al contractului.
Centura Podu Iloaiei și problema proporționalității în achiziții
În achizițiile publice, cerințele de calificare trebuie să fie legate de obiectul contractului și proporționale cu lucrările care urmează să fie executate. Acesta este principiul invocat, în esență, de contestatar.
Viarom arată că soluția tehnică prevăzută în documentație este cea a unor poduri pe grinzi, iar pentru acest tip de structură nu ar exista, în condițiile descrise, grinzi de 90 de metri care să permită realizarea unei singure deschideri. Constructorul susține că astfel de lucrări se realizează, în practică, prin deschideri succesive mai mici, tocmai din motive tehnice și constructive.
Contestația cere modificarea cerinței în una dintre două variante: fie acceptarea unei experiențe similare cu poduri sau viaducte cu deschidere de minimum 30 de metri, fie acceptarea unui contract anterior care a inclus un pod cu lungime totală de minimum 90 de metri, nu neapărat cu o singură deschidere de această dimensiune.
Pentru autoritatea contractantă, miza este delicată. O cerință mai strictă poate fi justificată atunci când proiectul are un nivel ridicat de complexitate. Dar, dacă ea nu se regăsește în soluția tehnică a investiției, riscul este ca licitația să fie restrânsă artificial la un număr mai mic de constructori.
Viarom contestă și cerințele financiare
Contestația nu se limitează la partea tehnică. Viarom critică și nivelul de lichiditate curentă solicitat ofertanților, pe care îl consideră excesiv.
Compania susține că un prag financiar prea ridicat poate reduce nejustificat numărul operatorilor economici interesați și poate favoriza firmele mari, cu resurse financiare consistente, în detrimentul IMM-urilor sau al constructorilor care au modele de business bazate pe investiții mari, dar care rămân solvabili.
Acest tip de dispută apare frecvent în licitațiile de infrastructură. Autoritățile încearcă să se protejeze de riscul unor constructori incapabili să ducă lucrările la capăt, în timp ce firmele contestă pragurile pe care le consideră prea dure. Diferența dintre o cerință prudentă și una restrictivă este stabilită, de regulă, în funcție de dimensiunea contractului și de justificarea din documentația de atribuire.
Penalități de 400.000 de lei pe zi
Un alt punct atacat de Viarom privește penalitățile prevăzute pentru întârzieri. Documentația ar stabili penalități de 400.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere, nivel considerat de constructor disproporționat.
Compania susține că o sumă rezonabilă ar fi de 10.000 de lei pe zi, în limite compatibile cu legislația. Argumentul său este că regimul contractual ar fi dezechilibrat: penalitățile pentru autoritatea contractantă, în cazul întârzierilor la plată, sunt raportate la sumele neachitate și la dobânda legală, în timp ce penalitățile pentru executant sunt fixe și foarte ridicate.
În practică, astfel de clauze pot influența direct apetitul constructorilor pentru participarea la licitație. Penalitățile mari pot fi văzute de autoritate ca instrument de disciplinare contractuală, mai ales într-un proiect cu presiune publică ridicată. Pentru firme, ele pot deveni însă un risc financiar major, mai ales dacă întârzierile pot apărea și din cauze administrative, exproprieri, avize sau modificări tehnice.
Ce urmează pentru licitația centurii Podu Iloaiei
CNSC va trebui să stabilească dacă documentația de atribuire respectă principiile de proporționalitate, tratament egal și concurență efectivă. În funcție de soluție, autoritatea contractantă poate fi obligată să modifice cerințele, să clarifice documentația sau să continue procedura în forma actuală.
Pentru Podu Iloaiei, orice întârziere are impact direct asupra unui proiect așteptat de comunitate. Orașul se află pe una dintre cele mai aglomerate axe rutiere din județ, iar traficul greu și tranzitul spre vestul Moldovei au transformat varianta de ocolire într-o investiție cu miză regională.
Contestația depusă de Viarom arată însă o problemă mai largă a proiectelor publice: documentațiile tehnice și criteriile de calificare trebuie să fie suficient de riguroase pentru a selecta constructori capabili, dar suficient de clare și proporționale pentru a nu bloca inutil competiția.
În cazul centurii Podu Iloaiei, prima bătălie nu se poartă încă pe șantier, ci în fața instituției care va decide dacă regulile licitației au fost scrise corect.
