Cristian Anton, directorul general al Autorității Rutiere Române, a fost reținut marți de procurorii DNA, într-un dosar de corupție care vizează mai multe persoane și care a scos la iveală sume foarte mari de bani găsite la percheziții. Potrivit surselor judiciare citate de AGERPRES și HotNews, anchetatorii au descoperit inițial aproximativ 350.000 de euro în locuințele acestuia din București și Timișoara, iar după continuarea verificărilor suma totală ridicată a depășit 500.000 de euro. O parte dintre bani ar fi fost ascunși în cutii, valize și alte spații de depozitare.
Dosarul vizează suspiciuni grave, între care luare și dare de mită, trafic de influență, constituirea unui grup infracțional organizat și divulgarea unor informații nedestinate publicului. Potrivit informațiilor apărute în presă, ancheta are legătură cu presupusa vânzare a subiectelor pentru examenele de atestare profesională ale șoferilor, cu sume care ar fi variat între 600 și 1.500 de euro pentru un set de subiecte.
Miza publică a cazului este una majoră. Dacă suspiciunile se confirmă, ancheta nu privește doar un nou episod de corupție administrativă, ci chiar modul în care pot ajunge pe șosele șoferi profesioniști atestați nu pe baza competenței, ci pe baza banilor plătiți în jurul unui sistem fraudat. Într-un domeniu care ține direct de siguranța rutieră și de transportul de persoane sau marfă, o asemenea breșă ar avea implicații mult dincolo de o simplă faptă de corupție. Aceasta este o inferență bazată pe natura acuzațiilor făcute publice până acum.
Cristian Anton este prezentat de mai multe publicații drept un apropiat al lui Sorin Grindeanu, actualul ministru al Transporturilor și președinte interimar al PSD. HotNews notează că Anton a fost șef de cabinet al lui Grindeanu la Ministerul Transporturilor, iar reacția publică a liderului PSD a venit chiar în ziua descinderilor DNA.
Din punct de vedere politic, cazul poate deveni mai amplu decât situația personală a lui Cristian Anton. Reținerea șefului ARR pune presiune pe întregul sistem de numiri și relații de influență din zona Transporturilor, mai ales în contextul în care Anton a fost perceput în spațiul public ca un om de încredere din cercul ministerial. Chiar dacă răspunderea penală este individuală, dosarul riscă să alimenteze întrebări mai largi despre controlul politic asupra unor instituții-cheie din infrastructură. Aceasta este, din nou, o concluzie de analiză, nu un fapt stabilit procedural.
