Dosarul Zoiosul, una dintre anchetele penale în care apărea numele primarului Iașului, Mihai Chirica, a fost clasat după cinci ani de cercetări. Potrivit Ziarul de Iași, procurorii au ajuns la concluzia că nu există suficiente probe pentru trimiterea cauzei în judecată și pentru susținerea unei acuzații penale în instanță.
Cazul a vizat un contract de asociere în participațiune încheiat în anul 2005 între Consiliul Local Iași și societatea Delta Press Investment SRL. În baza acestui contract, municipalitatea punea la dispoziție un teren de 1.351 mp, cunoscut ca fosta terasă „Zoiosul”, situat în zona Sărărie. Firma privată urma să construiască un sediu de firmă și spații de cazare de tip pensiune.
Potrivit aceleiași surse, în locul pensiunii ar fi fost ridicat un bloc cu 29 de apartamente, ulterior scoase la vânzare. Procurorii au estimat inițial un prejudiciu de 500.000 de euro, iar dosarul, deschis de DIICOT în 2021, a fost preluat ulterior de DNA.
Ce acuzații au fost analizate în dosarul Zoiosul
Ancheta a vizat 15 persoane, printre care primarul Mihai Chirica, fostul viceprimar Gabriel Harabagiu, fostul arhitect-șef al municipiului, Florin-Alexandru Mustiață, notarul Ionuț-Răzvan Costin și Florin Claudiu Asimionesei, persoană asociată publicației „Bună Ziua Iași”, potrivit Ziarul de Iași.
În cazul primarului Mihai Chirica, acuzația analizată de procurori privea presupusa omisiune de a sesiza Parchetul în legătură cu încălcarea unor prevederi legale în derularea contractului de asociere. Fostul viceprimar Gabriel Harabagiu a fost cercetat pentru fals intelectual și abuz în serviciu.
Ordonanța de clasare a stabilit că persoanele vizate au fost scoase din culpă pe motiv că faptele nu au fost comise cu vinovăția prevăzută de lege. Cu alte cuvinte, procurorii nu au considerat că elementele din dosar pot susține răspunderea penală a celor cercetați.
De ce a contat cazul pentru Iași
Miza dosarului a depășit dimensiunea strict penală. Cazul „Zoiosul” a readus în discuție modul în care terenurile publice ale municipiului au fost puse la dispoziția unor operatori privați, prin contracte de asociere sau alte forme de colaborare între administrație și mediul de afaceri.
În astfel de situații, întrebarea centrală pentru public rămâne dacă interesul municipiului a fost protejat suficient. Contractul menționat prevedea ca municipalitatea să primească 10% din profitul anual al afacerii private, dar nu mai puțin de 4.000 de euro pe an. Diferența dintre destinația inițială a proiectului și ceea ce ar fi fost construit efectiv a fost una dintre temele principale ale anchetei.
Clasarea dosarului înseamnă că procurorii nu au dus cauza în fața instanței. Ea nu echivalează însă cu o evaluare administrativă completă a oportunității contractului, a modului în care Primăria a urmărit executarea obligațiilor sau a felului în care patrimoniul public a fost valorificat.
Avocatul primarului susține că decizia confirmă nevinovăția
Avocatul Daniel Atasiei, reprezentantul legal al primarului Mihai Chirica în acest dosar, a declarat pentru Ziarul de Iași că decizia procurorilor stabilește nevinovăția clientului său. Acesta a respins ideea unei vinovății parțiale, arătând că, din punct de vedere juridic, existența vinovăției trebuie stabilită clar.
Pentru administrația locală, cazul rămâne relevant prin durata anchetei și prin natura acuzațiilor. Cinci ani de cercetări, un prejudiciu estimat inițial la 500.000 de euro și 15 persoane vizate arată amploarea dosarului, chiar dacă soluția finală a fost clasarea.
O anchetă închisă, întrebări administrative rămase
Soluția de clasare în dosarul Zoiosul închide, cel puțin la acest nivel, răspunderea penală analizată de procurori. Pentru opinia publică, subiectul păstrează însă o miză mai largă: felul în care administrația locală gestionează bunurile publice și verifică respectarea contractelor încheiate cu parteneri privați.
Cazul arată diferența dintre răspunderea penală, care cere probe și vinovăție clar definite de lege, și responsabilitatea administrativă, unde standardul public este mai larg. În administrație, o decizie poate să nu ducă la condamnări penale, dar poate ridica în continuare întrebări despre control, transparență și protejarea patrimoniului orașului.
